Mituri si fapte despre terapie

1. Mit:Totul este despre mama ta. Deşi informaţiile despre trecutul tău pot fi importante, terapeuţii actuali se concentrează mai mult pe prezent şi pe rezolvarea problemelor din prezent.
2. Mit: Terapia este pentru oameni bolnavi. Deşi a pornit ca tratament pentru tulburările psihice severe, între timp a devenit un instrument la care pot apela în special cei motivaţi şi cu resurse, mai degrabă decat cei slabi, neputincioşi. 
3. Fapt: Terapia este pentru viaţa de zi cu zi. Primind o mana de ajutor referitor la sarcinile vieţii de zi cu zi vei funcţiona mai eficient si cu mai multă bucurie. 
4. Mit: Vei ramane în terapie pentru totdeauna. În realitate multe dintre probleme pot fi rezolvate în câteva săptămâni/luni. Îţi poti reduce nivelul de stres şi de anxietate, îţi poţi îmbunătăţi relaţiile, poţi dormi mai bine, poţi dobândi obiceiuri sănătoase, poţi deveni eficient în atingerea scopurilor.
5. Mit: Terapeuţii doar ascultă. Deşi ascultarea activă are un rol important, nu vei fi întrebat doar „cum te simţi” ci vei primi întrebări ţintă legate de obiectivele tale, vei primi teme pentru acasă, vei primi feed-back, vei fi informat cu privire la aspecte importante legate de sănătatea vieţii.
6. Mit: Terapia de cuplu este pentru cei alfaţi în pragul divorţului. În realitate terapia e mult mai eficientă când relaţia de cuplu nu este în situaţie de criză şi cei doi pot accepta mai uşor diferenţele dintre ei. Una dintre greşelile pe care cuplurile le fac este tocmai faptul că aşteaptă prea mult până să apeleze la consiliere.
7. Mit: Toate terapiile şi toţi terapeuţii sunt la fel. Există diferite tipuri de terapii care au structură şi abordări diferite, la fel cum şi terapeuţii au stiluri, abilităţi şi abordări diferite.
8. Mit: Terapia este scumpă. Terapia este văzută de multe ori ca un lux însă este suficient să fii motivat/ă să lucrezi şi să faci schimbările necesare de-a lungul a câtorva şedinţe astfel încât costurile să fie uşor manageriate.
9. Fapt: Terapia poate fi confortabilă. Dacă ai refuzat să apelezi la terapie pentru că nu ai suficient timp, află că multe cabinete au program prelungit seara, sau în week-end sau oferă şedinţe on-line.

Psihoterapia și fenomenul de folclorizare

Atunci când nu avem suficiente informații despre un anumit aspect al realității, ne-am aștepta ca mintea noastră să accepte lacuna și, până când primim datele necesare pentru a întelege corect fenomenul, să păstreze locul vacant. Eventual populat cu câteva întrebări deschise.  

Dar adevărul este că mintea nu suportă incertitudinea sau lipsa de informație. Într-atât de mult nu le suportă încât, atunci când nu deține cunoștințe verificate despre un anumit lucru, va umple locul gol cu presupuneri personale, deducții întâmplătoare, analogii mai mult sau mai puțin corecte, și chiar invenții pure. 

Este un lucru cât se poate de natural. Nu e nimic greșit în a face presupuneri, atâta timp cât nu sărim peste pasul absolut necesar al verificării lor în realitate. Probabil că multe descoperiri importante au fost realizate prin acest algoritm de cunoaștere: presupunere - verificare.

Psihoterapia nu a scăpat nici ea fenomenului de ”folclorizare”. Am identificat câteva dintre miturile care circulă în conștiința colectivă și le-am adus față în față cu faptele reale:

1. N-am nevoie de psiholog, sunt suficient de inteligent ca să-mi rezolv singur problemele. 

Toți avem punctele noastre oarbe. Inteligența n-are nimic de-a face nici cu existența acestor zone necunoscute din noi, nici cu conștientizarea lor. Un terapeut bun nu-ți va spune ce să faci sau cum să-ți trăiești viața. Nu-ți va da sfaturi ca și cum tu nu ai fi capabil să gândești soluții singur/ă. Terapeutul îți va da, în schimb, o perspectivă exterioară competentă, și te va ajuta să te descoperi pe tine însuți în așa fel încât să poți să iei decizii cât mai bune pentru tine. 

2. Terapia este pentru nebuni. 

Dimpotrivă, terapia se adresează oamenilor cu suficientă conștientizare de sine încât să-și recunoască nevoia de a primi o mână de ajutor, și cu suficientă flexibilitate mentală pentru a deprinde instrumente și tehnici cu ajutorul cărora să devină mai echilibrați.  

3. Tot ce sunt terapeuții interesați să facă este să discute despre părinții mei. 

Explorarea relațiilor familiale poate uneori să aducă clarificări esențiale ale gândurilor și comportamentelor pe care le manifestăm mai târziu în viață. Dar trecutul nu este aspectul cel mai important al terapiei. Focusul este întotdeauna asupra momentului prezent, asupra felului în care experimentezi viața aici și acum. Trecutul este adus în discuție numai pentru a îmbogăți întelegerea despre prezent. Terapia nu este nici despre învinovățirea părinților, nici despre agățarea de trecut.

4. Terapia este un fel de autoindulgență. Este pentru cei cărora le este milă de propria persoană, pentru cei cărora le place să se vaite.

De fapt, terapia este muncă serioasă. Lamentațiile nu te vor duce prea departe. Progresul în terapie apare odată cu abordarea propriei vieți și a propriei persoane cu onestitate și responsabilitate. Terapeutul te va ajuta și va fi alături de tine, dar, în cele din urmă, tu ești cel care va trebui să investească efort pentru propria evoluție.  

Citește și :

Ce se întâmplă, de fapt, în cabinetul psihologului?

Sindromul vindecării spontane cu cartea de vizită a terapeutului în mână

Terapeuții se dezvăluie. Cele mai dificile aspecte ale terapiei

Calculați-vă scorul flexibilității psihologice

Modelul flexibilității psihologice propus de ACT (Acceptance and Commitment Therapy) este un foarte eficient instrument pentru evaluarea situației psihologice care descrie o persoană într-un anumit moment al vieții sale. 

Poate fi util atât ca reper personal, pentru elaborarea unor strategii de auto-gestionare mai împlinitoare sau identificarea unor scopuri de viață, cât și ca instrument terapeutic, pentru stabilirea unor obiective terapeutice.

Pe scala de la 1 la 10 notează cât de aproape ești ( sau te consideri în acest moment) de un pol sau altul al scalei: 

Iată și varianta în limba română:

Care este scorul tău? Pentru interpretarea chestionarului, trimiteti-ne rezultatele voastre la adresa de mail terapiepsiho@gmail.com

De ce terapie psihologică și nu medicamente?

Gândul că am putea să rezolvăm dificultățile sufletești doar printr-o pastilă luată zilnic sună foarte atrăgător pentru mulți dintre noi. Mai ales acum, în era tehnologiei, când mirajul progresului științific compromite încrederea în posibilitățile firești ale ființei umane de adaptare, evoluție și auto-vindecare. 

În multe domenii tehnologia ne-a întrecut atât de mult înzestrările naturale - vorbim la distanță, zburăm, ne deplasăm cu viteze uriașe, ne înlocuim organele stricate - încât avem tendința să ne livrăm cu totul, ca niște copii neajutorați, acestei noi forțe supranaturale. Ne-am creat un alt zeu atotputernic în mâinile căruia ne încredințăm viețile zilnice, corpurile, speranțele, viitorul. 

Acoperit de avalanșa de informații exterioare, progresul nostru intim trece neobservat de noi și cei din jurul nostru. Faptul că în fiecare zi, treptat, evoluăm - dobândim experiență, ne adaptăm, învățăm despre noi și despre ceilalți, rezistăm greutăților - devine insignifiant. Dar tocmai îndepărtarea de natura vie din noi este, de multe ori, o cauză a tulburărilor emoționale pe care le trăim. 

Credința că o pastilă ne poate echilibra interior este simptomul abandonului de sine. Este ca o pierdere a ultimei redute: ”mă predau, pentru că nu eu sunt stăpânul lumii mele interioare”. Cu o astfel de atitudine, orice medicament nu este decât o soluție temporară: odată întreruptă folosirea lui, dificultățile revin cu aceeași forță. 

Medicația își are sensul atunci când reprezintă doar un sprijin, nu soluția definitivă. Ea nu îți rezolvă relațiile, nu te ajută să înțelegi cine ești și ce vrei să faci cu viața ta, nu îți oferă insight despre motivele pentru care continui să faci lucruri despre care știi că sunt rele pentru tine. Și, poate cel mai important dintre toate, nicio pastilă nu are puterea să te reconecteze cu miracolul zilnic al propriei vieți psihice, cu micile ei câștiguri permanente, cu incredibila putere a empatiei, cu profunzimea căldurii pe care o simți atunci când te întâlnești în mod autentic cu cineva. 

Fapte si mituri despre depresie

Mituri: 

1. Munca învinge depresia. 

În realitate, munca exagerată poate fi semn de depresie, în special în cazul bărbaţilor.

2. Nu este o boală reală.  

Depresia este o problemă medicală serioasă, dar încă este confundată cu tristeţea. Dovezi biologice ale existenţei ei pot fi văzute în nivele anormale ale activităţii creierului. De asemenea, substanţele esenţiale care transportă semnalele între nervi sunt în cantităţi dezechilibrate la cei cu depresie.

3. Despresia este auto-compătimire. 

Cultura noastră admiră oamenii puternici, care fie nu își arată, fie nu își conștientizează emoțiile, şi îi respinge pe cei care par slabi. Depresia chiar este o problemă medicală, care nu are legătură cu concepte populare ca ”personalitate puternică” sau ”tărie de caracter”.

4. Ajutor înseamnă medicamente pe viaţă. 

În ciuda nebuniei cu “generaţia Prozac”, medicamentele sunt doar o parte din instrumentele de tratament. Studiile arată că psihoterapia este foarte eficientă pentru depresie, oferind rezultate care se mențin pe termen lung. Spre deosebire de pilule, psihoterapia nu are niciun efect secundar neplăcut.

5. Oamenii cu depresie plâng în continuu. 

Nu mereu. Unii oameni nu plâng sau nu se arată trişti când sunt deprimaţi, în schimb sunt “goliţi” emoţional şi se simt fără valoare şi nefolositori.

6. Depresia face parte din procesul de îmbătrânire. 

Mulţi oameni trec prin procesul de îmbătrânire fără să devină deprimaţi. Însă când apare depresia, ea se manifestă sub forma unor simptome vagi: mâncarea nu mai are gust, durerile se agravează, apare insomnia.

7. Vorbitul înrăutăţeşte lucrurile. 

Dimpotrivă, sunt multiple forme de psihoterapie care dau rezultate palpabile.

8. Adolescenţii sunt prin natura lor nefericiţi. 

Deşi mulţi adolescenţi au schimbări de dispoziție şi se arată atrași de “partea întunecată” a vieții, tristeţea prelungită, iritabilitatea, neplăcerea în activităţile odată preferate, apariţia bruscă a notelor  mici  nu sunt de trecut cu vederea.

Fapte dovedite:

1. Oricine poate suferi de depresie. Depresia este de 2 ori mai des întâlnită la femei decât la bărbaţi, dar poate doar pentru că femeile sunt mai dornice să caute ajutor. Este de obicei sesizată începând cu post-adoloscenţa, dar un episod poate să apară la orice vârstă. Experienţele prin care trecem pot declanşa depresia sau ea poate aparea din senin.

2. Bărbaţii cu depresie sunt greu de recunoscut. Asta pentru că bărbaţii nu sunt obişnuiţi să vorbească despre sentimentele lor şi unii bărbaţi cu depresie nu par trişti sau căzuţi. În schimb, ei se arată ca fiind iritabili, furioşi sau agitaţi. Sau se refugiază în alcool şi droguri.

3. Apare gradual, pe nesimţite. Un tip de depresie, numită distimie, poate dura ani de zile ca boală cronică şi pe nesimţite îi erodează celui care suferă relaţiile şi cariera.

4. Istoria familială nu e destin. Chiar dacă cei din familia personală au suferit de depresie, nu vei suferi şi tu în mod obligatoriu, deşi există o predispoziţie în această direcţie.

5. Nu orice tristeţe este depresie. Unele evenimente din viaţa provoacă tristeţe sau dezamăgiri dar nu devin depresie clinică. Este normal să apară durerea după moartea cuiva drag, după divorţ, după pierderea job-ului sau aflarea unui diagnostic de boală serioasă. Un indiciu de identificare a nevoii de tratament: tristeţea este constantă, zilnic, şi pe parcursul întregii zile.  (www.webmd.com)

Ne poți contacta:

Florentina Lăscuț – Psihoterapeut Gestalt

Telefon: 0728 100 912,

E-mail: lascutflorentina@yahoo.com

Monica Manu – Consilier Terapie Cognitiv-Comportamentală

Telefon: 0745 152 808,

E-mail: manumonica08@gmail.com

Ce să fac la psiholog? 5 ponturi utile

Terapeuţii au un mare avantaj în cabinet: au citit grămezi de cărţi şi au petrecut mii de ore învăţând despre ce se face într-o şedinţă. Clienţii trebuie să înveţe de la zero şi de aceea mai jos am menţionat câteva ponturi care să-i ajute când sunt în şedinţa de terapie.

1. Fii atent la Relaţie: poate te gândeşti să închei, sau te-ai simţit furios după ultima întâlnire, eşti îngrijorat despre ceea ce ar putea gândi despre tine, ai avut vise cu terapeutul. Aceste aspecte ce ţin de relaţie au maximă prioritate pentru că au impact în toate celelalte aspecte ale terapiei. Comunică-le fără grijă terapeutului. Dacă ai de-a face cu un profesionist, el va putea să primească informațiile tale cu deschidere și bunăvoință și va ști să le folosească în așa fel încât să întărească alianța dintre voi. Dacă simți că terapeutul dă înapoi, este defensiv, se justifică prea mult sau chiar nu acceptă o critică sau o dificultate în relația voastră, poți să îi comunici chiar și asta. Dacă nici așa nu răspunde cu deschidere, ai libertatea de a lua în calcul varianta schimbării cu alt terapeut.
2. Ce îmi doresc? Cum mă simt? Aceste 2 întrebări sunt de bază pentru cei care se simt blocaţi în terapie. Daca te simţi pierdut şi nu ştii despre ce să vorbeşti, revizuieşte aceste întrebări şi vei găsi suficient material de abordat în şedinţă.
3. Întreabă orice: Clienţii uneori îşi cenzurează întrebările pentru că se gândesc că întrebatul este împotriva regulilor. Ai libertatea să întrebi tot ce doreşti, lasă-l pe terapeut să-şi explice limitele. Vrei să afli un detaliu personal, o opinie profesională sau o explicaţie pentru ceva ce a făcut sau zis? Întreabă. Poate că nu vei primi un răspuns direct dar vei primi o explicaţie pentru acest lucru şi vei putea învăţa ceva despre tine pe parcursul acestui proces.
4. Exprimă-ţi gândurile ciudate: Terapia este acel loc unde gândurile ciudate sunt acceptate. De fapt, cu cât mai neobişnuite cu atât mai bine. Ai o reacţie impulsivă? Spune. Ai flash-uri care-ţi trec prin minte? Vorbeşte despre ele. Zicala “unele lucruri trebuie rămase nespuse” nu se aplică aici aşa că vorbeşte deschis şi s-ar putea să înveţi ceva interesant.
5. Fii atent la terapeutul tău: Nu doar cine e, dar şi ce îţi imaginezi tu că e. Şi ce îţi imaginezi că simte referitor la tine. Vorbeşte despre relaţia voastră în detaliu pentru a vedea cum proiecţiile tale îţi influenţează această relaţie si chiar şi celelalte relaţii.  (dupa Ryan Howes)

      

      Ne poți contacta:
Florentina Lăscuț – Psihoterapeut Gestalt
Telefon: 0728 100 912,
E-mail: lascutflorentina@yahoo.com

Monica Manu – Consilier Terapie Cognitiv-Comportamentală
Telefon: 0745 152 808,
E-mail: manumonica08@gmail.com

Sindromul vindecării spontane cu cartea de vizită a terapeutului în mână

”Nu știu de ce n-am făcut asta mai devreme” a spus un client, la a doua ședință de consiliere psiho. Cuvinte foarte diferite de cele cu care a deschis prima noastră întâlnire. Îmi spusese atunci că i se pare că a venit degeaba, realizând pe drum că nu are de fapt probleme, că se simte bine, capabil de orice provocare. 

Și nu e un caz unic. Sunt cercetări care arată că peste jumătate dintre cei care intenționează să intre în cabinetul unui psiholog renunță chiar înainte de prima întâlnire. (Restul de până la două treimi abandonează prematur, după două, trei sedințe.) 

Îi spun, în glumă, ”Sindromul vindecării spontane cu cartea de vizită a terapeutului în mână”. (Un nume mult prea lung, nu s-ar califica nicicând pentru un manual de diagnostic.) Și nu pot contesta că, uneori, chiar asta se întâmplă. Plasticitatea extraordinară de care poate da dovadă ”psyche” face posibile și astfel de miracole. 

Privind celelalte cazuri există, în literatura psiho, nenumărate ipoteze. Odată, că schimbarea provoacă oarecare spaimă și-n orice caz e incomodă. Apoi, ne vine greu să ne deconspirăm în fața altora și încă și mai greu să ne cunoaștem pe noi înșine. O minimă responsabilitate pentru cum actionăm nu vine întotdeauna la îndemână. În topul listei: ne este teamă că vom părea ”nebuni” în ochii proprii sau ai anturajului, ne este rușine sau penibil să admitem că ne-ar prinde bine un ajutor. Situația pare gri dar, pentru mine, tabloul este incomplet până aici.

Momentul acela în care, indiferent din ce motiv, îți spui că te descurci și singur este momentul în care, fără să-ți dai seama, ai apelat la reziliența ta, ți-ai activat resursele de a face față și tendința naturală către echilibru. Vezi soluții la care nu te-ai gândit până atunci, îți amintești că poți să apelezi la prieteni, găsești în tine rezerve de speranță.

Când inconfortul de-a apela la psiholog îți schimbă perspectiva asupra vieții astfel încât te vezi stăpânul și nu datornicul problemelor tale, profită din plin de acest moment. Păstrează, conștientizează acea trăire, și vei surprinde ce înseamnă experiența vindecării, echilibrul pe care-l căutăm și în ședințele de terapie. 

Și dacă observi, în timp, că îți e greu să iți păstrezi această perspectivă, dacă constați că vechile bătăi de cap revin și tu nu mai găsești resurse să le pui la locul lor, recheamă experiența rezilienței tale, devino conștient că poți și singur și.. fă o vizită la psiholog. E un paradox, știu, dar funcționează.

Ne poți contacta:
Florentina Lăscuț – Psihoterapeut Gestalt
Telefon: 0728 100 912,
E-mail: lascutflorentina@yahoo.com

Monica Manu – Consilier Terapie Cognitiv-Comportamentală
Telefon: 0745 152 808,
E-mail: manumonica08@gmail.com

O călătorie de o mie de mile începe cu un singur pas

Ce oferim noi? Consiliere, psihoterapie și suport psihologic pentru orice fel de dilemă sau dificultate : probleme de identitate personală, sexualitate, izolare, tristețe persistentă, doliu sau despărțire, relații dificile sau absente, dependențe, fobii, etc. 

Orice fel de neîmplinire resimțită de o persoană – afectivă, profesională, socială, personală – este o sensibilitate care merită tratată cu cea mai atenta grijă și cel mai profund respect. Chiar dacă sunt invizibile pentru ochiul neantrenat, rănile sufletești dor la fel de mult ca cele fizice, și poate chiar mai mult. ”Nu-i nimic, o să-ți treacă”, ” haide, ca nu-i atât de grav”, ”asta nu-i problemă serioasă, alții au probleme mult mai mari” – sunt vorbe cu care cei din jurul nostru, încercând să ne ajute, ne rănesc, ne fac să ne închidem în noi, să nu mai avem încredere în ce simțim. În loc să căutăm soluții adecvate și reale pentru ce trăim, ajungem să ne ignorăm suferința, să ”o ducem pe picioare”. Ajungem să considerăm că a uita de noi înșine este leacul cel mai potrivit. 

Dar TU ești important. Viața ta este importantă. Faptul că ești fericit sau nu este important. Îți vom reaminti aceste lucruri de fiecare dată când va fi nevoie pe parcursul călătoriei pe care o facem împreună, în cabinet, către ceea ce tu îți dorești de la tine. 

Ne poți contacta:
Florentina Lăscuț – Psihoterapeut Gestalt
Telefon: 0728 100 912,
E-mail: lascutflorentina@yahoo.com

Monica Manu – Consilier Terapie Cognitiv-Comportamentală
Telefon: 0745 152 808,
E-mail: manumonica08@gmail.com