Supravietuind infidelitatii

La o simplă verificare a ce cred oamenii despre infidelitate cele mai multe raspunsuri sunt de genul “Nu a primit ce avea nevoie în relaţie si a căutat în altă parte”. Desigur, dacă partenerul/partenera nu mai este iubitor/iubitoare, atent/ă, tandru/ă, nu îşi mai doreşte să faceţi dragoste este de înţeles că veţi căuta satisfacerea tuturor acestor nevoi în altă parte, dar asta nu presupune automat “să înşelaţi”. Asumarea angajamentului initial presupune şi asumarea dez-angajamentului.

 

Există însă multe motive pentru infidelitate care pot avea  mai puțin de-a face cu atitudinea, aspectul sau comportamentul partenerului.

  

•   Petrece mai multe ore la birou decât acasă şi împărtăşeşte cu colegul/colega tot mai multe gânduri şi emoţii.
• Se pare că a primit totul (cariera de succes , abundenţă financiară, partener potrivit ) mult prea ușor și prea devreme pentru a dezvolta apreciere autentică.
• S-a căsătorit din motive de confort si siguranţă alături de un partener de încredere şi o dată ce s-a simţit în siguranţă şi-a îndreptat atenţia spre altcineva care corespunde celorlalte nevoi şi dorinţe.
• A fost presat/ă să intre într-o relație pe termen lung înainte de a fi într-adevăr pregătit/ă pentru un astfel de  angajament.
• Este dezamăgit/ă de propria persoană,  de carieră, de lipsa unor calități personale şi proiectează aceste nemulţumiri în exterior, pe partenerul/partenra lor.
• A experimentat un deces sau o pierdere peste care nu a putut trece.
•  Caută un remediu rapid, de  moment, sau o fugă de problemele cu care se confruntă.
• Nu a simţit niciodată dragoste  adevărată pentru  partenerul/a  lor și a rămas pentru diferite alte motive.
• Nu-şi mai respectă partenerul/a sau nevoile i s-au schimbat între timp, dar se teme să renunţe definitiv.
• A fost crescut/ă  într-o cultură sau familie care încurajează sau trece cu vederea infidelitatea.

Poate o să vă surprindă, dar la nivel global studiile spun că este principala cauză a divorţurilor, urmată de violenţa fizică, dependenţa de alcool sau de medicamente si asa-numita "nepotrivire de caracter" (unde pot fi incluse nenumărate probleme de cuplu).

La o primă întrebare: “Ce  ai face dacă ţi s-ar întâmpla ţie?” persoanele se arată îngrozite şi sunt ferm convinse că nu ar putea ierta. Totuşi situaţia este foarte complicată şi complexă, iar în realitate, reacţiile sunt  surprinzătoare chiar şi pentru propria noastra persoană.

Unele cupluri reuşesc să depăşească momentul (cu sprijinul psihologului de multe ori), pe de alta parte, după o perioada de "agonie" a relaţiei alte cupluri se despart.

Dacă ai înşelat  

1. Evaluează onest motivele infidelităţii. Te va ajuta să eviţi aceste tentaţii în viitor. 

2. Asumă-ţi. Nu te apăra, nu încerca să găseşti justificări şi scuze, dând vina pe partener (“Dacă m-ai fi înţeles mai bine!” etc.) Momentul examinării cauzelor împreună cu partenerul/partenera este mai târziu. La început, cel mai bine este să-ţi asumi întreaga vină. 

3. Cere-ţi scuze. Nu doar un simplu murmur de “sorry”. Fii conştient că partenerul/a este şocat/ă, rănit/ă, furios/furioasă, speriat/ă iar scuzele nu îl/o vor alina, însă absenţa lor vor face rău.

4. Cere-ţi scuze des. Nu, nu este o eroare de repetiţie. Partenerul va avea nevoie săptămâni sau luni să audă scuzele tale sincere. 

5. Răspunde sincer la întrebări. Partenerul/partenera ta vor avea multe întrebări să-ţi pună, fii dispus să răspunzi, cu excepţia detaliilor despre comportamentul din timpul actului sexual. Aceste detalii se pot imprima mult timp în mintea partenerului si nu sunt niciodată utile. 

6. Fii o carte deschisă. Nu ezita să arăti istoricul apelurilor telefonice, e-mail-uri, discuţiilor pe facebook. Nu te grăbi să le ştergi imediat pentru a-ţi proteja partenerul. De fapt doar vei întări temerea că ascunzi ceva.

7. Dacă nu ai facut-o deja, rupe contactul cu această a treia persoană (poate chiar în faţa partenerului/partenerei tale).

8. Acceptă faptul că trăieşti sentimente de pierdere prin încheierea acestei aventuri sau relaţiei în paralel. Este un lucru normal, sunt şi acestea sentimentele tale. Asta însă nu reprezintă un indiciu negativ vis-à-vis de sentimentele pentru partenerul/partenera ta.  Recunoaste-le în faţa unui consilier marital şi mergi mai departe.

9. Acordă timp pentru refacerea relaţiei. Specialiştii compară experienţa partenerului înşelat cu tulburarea de stres post-traumatic: gânduri dureroase, anxietate crescută, panică, confuzie, etc. Are nevoie de timp şi suport să proceseze informaţia şi să treacă peste toată durerea cauzată.

10. Pregăteşte-te să fii insultat/ă – des. Încearcă să înţelegi furia şi să răspunzi nonviolent, mai ales că în spatelor cuvintelor este de fapt multă suferinţă trăită de partener. Dacă nu funcţionează îi poţi spune „Vreau să ne fie bine, să trecem peste, nu vreau să ne luptăm. Cuvintele tale mă rănesc.” Partenerul se poate se simti uşurat că s-a descărcat dar abuzul verbal nu este de folos nicunuia dintre voi, aşa că nu lăsa să escaladeze conflictul.

Pentru amândoi

11. Păstraţi intimitatea. Este o problemă privată şi chiar dacă este tentant să ceri suport la prieteni sau familie pentru jumătatea ta de poveste, nu o face. Ultimul lucru de care ai nevoie este să-ţi ia partea şi să-l condamne pe celălalt. Este nevoie de suport pentru amândoi ca relaţia să poată fi refăcută.  

12. Aveţi răbdare. Nu există un moment magic când brusc totul va fi iertat, toate rănile vindicate, toată furia disipată. Trec ani până când poţi simţi că ai luat decizia bună, că s-a refacut cu adevărat casnicia.

13. Găsiţi motive să rămâneţi în relaţie. Dacă aţi luat decizia să reconstruiţi relaţia, deşi vor fi momente grele şi multe motive să renunţaţi, reamintiţi-vă decizia asumată.

14. Alegeţi să iubiţi din nou.

Dacă ai fost înşelat/ă

1. Rezistă tentaţiei să pleci imediat. Primul impuls după ce afli că ai fost înşelat/ă este să fugi. Dacă partenerul/partenera regretă cu adevarat şi încă îţi mai doreşti să-ţi repari relaţia va trebui să încercaţi să lucrati împreună.

2. Evaluează cu onestitate. Nu ajută cu adevărat doar să-ţi învinovăţeşti partenerul/partenera şi să urăşti pe cel/cea cu care te-a înşelat. Dacă existau probleme înainte de infidelitate acum pot fi cu uşurinţă identificate. Nu înseamnă că eşti responsabil/ă pentru decizia partenerului, ci că este cu adevărat nevoie de o evaluare obiectivă a întregii căsnicii, incluzând propriul comportament.

3. Procesează furia, neîncrederea, frica, ruşinea. Toate sunt emoţii normale în această situaţie. Te poţi simţi neîncrezător/neîncrezătoare  înclusiv referitor la cele mai simple decizii (unde să te duci, ce să mănînci, cu ce să te îmbraci). Te întrebi dacă nu cumva toată relaţia a fost o minciună. Vestea bună este că cel mai probabil nu a fost vorba de o astfel de relaţie. Recunoaşte-ţi nevoia de spaţiu şi timp pentru ca încrederea să poată fi recăpătată. Dacă simţi nevoia, poţi apela şi la un specialist. Toate aceste ganduri şi emoţii se cer a fi exprimate si acceptate.

4. Nu transforma faza de pedeapsă într-o sentinţă pe viată pentru partenerul/partenera ta. Nimeni nu poate accepta o viaţă în care este zilnic blamat/ă, chiar dacă îşi recunoaşte întreaga vinovăţie.

5. Alege să iubeşti din nou. Dacă te trezeşti într-o zi şi constaţi că ai acceptat incidentul, că ai iertat şi că eşti bucuros/bucuroasa că ai rămas cu partenerul/partenera ta, ai supravieţuit infidelităţii iar relaţia voastră este iarăşi sănătoasă.

(preluare după wikihow.com)

Fapte si mituri despre depresie

Mituri: 

1. Munca învinge depresia. 

În realitate, munca exagerată poate fi semn de depresie, în special în cazul bărbaţilor.

2. Nu este o boală reală.  

Depresia este o problemă medicală serioasă, dar încă este confundată cu tristeţea. Dovezi biologice ale existenţei ei pot fi văzute în nivele anormale ale activităţii creierului. De asemenea, substanţele esenţiale care transportă semnalele între nervi sunt în cantităţi dezechilibrate la cei cu depresie.

3. Despresia este auto-compătimire. 

Cultura noastră admiră oamenii puternici, care fie nu își arată, fie nu își conștientizează emoțiile, şi îi respinge pe cei care par slabi. Depresia chiar este o problemă medicală, care nu are legătură cu concepte populare ca ”personalitate puternică” sau ”tărie de caracter”.

4. Ajutor înseamnă medicamente pe viaţă. 

În ciuda nebuniei cu “generaţia Prozac”, medicamentele sunt doar o parte din instrumentele de tratament. Studiile arată că psihoterapia este foarte eficientă pentru depresie, oferind rezultate care se mențin pe termen lung. Spre deosebire de pilule, psihoterapia nu are niciun efect secundar neplăcut.

5. Oamenii cu depresie plâng în continuu. 

Nu mereu. Unii oameni nu plâng sau nu se arată trişti când sunt deprimaţi, în schimb sunt “goliţi” emoţional şi se simt fără valoare şi nefolositori.

6. Depresia face parte din procesul de îmbătrânire. 

Mulţi oameni trec prin procesul de îmbătrânire fără să devină deprimaţi. Însă când apare depresia, ea se manifestă sub forma unor simptome vagi: mâncarea nu mai are gust, durerile se agravează, apare insomnia.

7. Vorbitul înrăutăţeşte lucrurile. 

Dimpotrivă, sunt multiple forme de psihoterapie care dau rezultate palpabile.

8. Adolescenţii sunt prin natura lor nefericiţi. 

Deşi mulţi adolescenţi au schimbări de dispoziție şi se arată atrași de “partea întunecată” a vieții, tristeţea prelungită, iritabilitatea, neplăcerea în activităţile odată preferate, apariţia bruscă a notelor  mici  nu sunt de trecut cu vederea.

Fapte dovedite:

1. Oricine poate suferi de depresie. Depresia este de 2 ori mai des întâlnită la femei decât la bărbaţi, dar poate doar pentru că femeile sunt mai dornice să caute ajutor. Este de obicei sesizată începând cu post-adoloscenţa, dar un episod poate să apară la orice vârstă. Experienţele prin care trecem pot declanşa depresia sau ea poate aparea din senin.

2. Bărbaţii cu depresie sunt greu de recunoscut. Asta pentru că bărbaţii nu sunt obişnuiţi să vorbească despre sentimentele lor şi unii bărbaţi cu depresie nu par trişti sau căzuţi. În schimb, ei se arată ca fiind iritabili, furioşi sau agitaţi. Sau se refugiază în alcool şi droguri.

3. Apare gradual, pe nesimţite. Un tip de depresie, numită distimie, poate dura ani de zile ca boală cronică şi pe nesimţite îi erodează celui care suferă relaţiile şi cariera.

4. Istoria familială nu e destin. Chiar dacă cei din familia personală au suferit de depresie, nu vei suferi şi tu în mod obligatoriu, deşi există o predispoziţie în această direcţie.

5. Nu orice tristeţe este depresie. Unele evenimente din viaţa provoacă tristeţe sau dezamăgiri dar nu devin depresie clinică. Este normal să apară durerea după moartea cuiva drag, după divorţ, după pierderea job-ului sau aflarea unui diagnostic de boală serioasă. Un indiciu de identificare a nevoii de tratament: tristeţea este constantă, zilnic, şi pe parcursul întregii zile.  (www.webmd.com)

Ne poți contacta:

Florentina Lăscuț – Psihoterapeut Gestalt

Telefon: 0728 100 912,

E-mail: lascutflorentina@yahoo.com

Monica Manu – Consilier Terapie Cognitiv-Comportamentală

Telefon: 0745 152 808,

E-mail: manumonica08@gmail.com