Psihoterapia și fenomenul de folclorizare

Atunci când nu avem suficiente informații despre un anumit aspect al realității, ne-am aștepta ca mintea noastră să accepte lacuna și, până când primim datele necesare pentru a întelege corect fenomenul, să păstreze locul vacant. Eventual populat cu câteva întrebări deschise.  

Dar adevărul este că mintea nu suportă incertitudinea sau lipsa de informație. Într-atât de mult nu le suportă încât, atunci când nu deține cunoștințe verificate despre un anumit lucru, va umple locul gol cu presupuneri personale, deducții întâmplătoare, analogii mai mult sau mai puțin corecte, și chiar invenții pure. 

Este un lucru cât se poate de natural. Nu e nimic greșit în a face presupuneri, atâta timp cât nu sărim peste pasul absolut necesar al verificării lor în realitate. Probabil că multe descoperiri importante au fost realizate prin acest algoritm de cunoaștere: presupunere - verificare.

Psihoterapia nu a scăpat nici ea fenomenului de ”folclorizare”. Am identificat câteva dintre miturile care circulă în conștiința colectivă și le-am adus față în față cu faptele reale:

1. N-am nevoie de psiholog, sunt suficient de inteligent ca să-mi rezolv singur problemele. 

Toți avem punctele noastre oarbe. Inteligența n-are nimic de-a face nici cu existența acestor zone necunoscute din noi, nici cu conștientizarea lor. Un terapeut bun nu-ți va spune ce să faci sau cum să-ți trăiești viața. Nu-ți va da sfaturi ca și cum tu nu ai fi capabil să gândești soluții singur/ă. Terapeutul îți va da, în schimb, o perspectivă exterioară competentă, și te va ajuta să te descoperi pe tine însuți în așa fel încât să poți să iei decizii cât mai bune pentru tine. 

2. Terapia este pentru nebuni. 

Dimpotrivă, terapia se adresează oamenilor cu suficientă conștientizare de sine încât să-și recunoască nevoia de a primi o mână de ajutor, și cu suficientă flexibilitate mentală pentru a deprinde instrumente și tehnici cu ajutorul cărora să devină mai echilibrați.  

3. Tot ce sunt terapeuții interesați să facă este să discute despre părinții mei. 

Explorarea relațiilor familiale poate uneori să aducă clarificări esențiale ale gândurilor și comportamentelor pe care le manifestăm mai târziu în viață. Dar trecutul nu este aspectul cel mai important al terapiei. Focusul este întotdeauna asupra momentului prezent, asupra felului în care experimentezi viața aici și acum. Trecutul este adus în discuție numai pentru a îmbogăți întelegerea despre prezent. Terapia nu este nici despre învinovățirea părinților, nici despre agățarea de trecut.

4. Terapia este un fel de autoindulgență. Este pentru cei cărora le este milă de propria persoană, pentru cei cărora le place să se vaite.

De fapt, terapia este muncă serioasă. Lamentațiile nu te vor duce prea departe. Progresul în terapie apare odată cu abordarea propriei vieți și a propriei persoane cu onestitate și responsabilitate. Terapeutul te va ajuta și va fi alături de tine, dar, în cele din urmă, tu ești cel care va trebui să investească efort pentru propria evoluție.  

Citește și :

Ce se întâmplă, de fapt, în cabinetul psihologului?

Sindromul vindecării spontane cu cartea de vizită a terapeutului în mână

Terapeuții se dezvăluie. Cele mai dificile aspecte ale terapiei

De ce terapie psihologică și nu medicamente?

Gândul că am putea să rezolvăm dificultățile sufletești doar printr-o pastilă luată zilnic sună foarte atrăgător pentru mulți dintre noi. Mai ales acum, în era tehnologiei, când mirajul progresului științific compromite încrederea în posibilitățile firești ale ființei umane de adaptare, evoluție și auto-vindecare. 

În multe domenii tehnologia ne-a întrecut atât de mult înzestrările naturale - vorbim la distanță, zburăm, ne deplasăm cu viteze uriașe, ne înlocuim organele stricate - încât avem tendința să ne livrăm cu totul, ca niște copii neajutorați, acestei noi forțe supranaturale. Ne-am creat un alt zeu atotputernic în mâinile căruia ne încredințăm viețile zilnice, corpurile, speranțele, viitorul. 

Acoperit de avalanșa de informații exterioare, progresul nostru intim trece neobservat de noi și cei din jurul nostru. Faptul că în fiecare zi, treptat, evoluăm - dobândim experiență, ne adaptăm, învățăm despre noi și despre ceilalți, rezistăm greutăților - devine insignifiant. Dar tocmai îndepărtarea de natura vie din noi este, de multe ori, o cauză a tulburărilor emoționale pe care le trăim. 

Credința că o pastilă ne poate echilibra interior este simptomul abandonului de sine. Este ca o pierdere a ultimei redute: ”mă predau, pentru că nu eu sunt stăpânul lumii mele interioare”. Cu o astfel de atitudine, orice medicament nu este decât o soluție temporară: odată întreruptă folosirea lui, dificultățile revin cu aceeași forță. 

Medicația își are sensul atunci când reprezintă doar un sprijin, nu soluția definitivă. Ea nu îți rezolvă relațiile, nu te ajută să înțelegi cine ești și ce vrei să faci cu viața ta, nu îți oferă insight despre motivele pentru care continui să faci lucruri despre care știi că sunt rele pentru tine. Și, poate cel mai important dintre toate, nicio pastilă nu are puterea să te reconecteze cu miracolul zilnic al propriei vieți psihice, cu micile ei câștiguri permanente, cu incredibila putere a empatiei, cu profunzimea căldurii pe care o simți atunci când te întâlnești în mod autentic cu cineva. 

Fapte si mituri despre depresie

Mituri: 

1. Munca învinge depresia. 

În realitate, munca exagerată poate fi semn de depresie, în special în cazul bărbaţilor.

2. Nu este o boală reală.  

Depresia este o problemă medicală serioasă, dar încă este confundată cu tristeţea. Dovezi biologice ale existenţei ei pot fi văzute în nivele anormale ale activităţii creierului. De asemenea, substanţele esenţiale care transportă semnalele între nervi sunt în cantităţi dezechilibrate la cei cu depresie.

3. Despresia este auto-compătimire. 

Cultura noastră admiră oamenii puternici, care fie nu își arată, fie nu își conștientizează emoțiile, şi îi respinge pe cei care par slabi. Depresia chiar este o problemă medicală, care nu are legătură cu concepte populare ca ”personalitate puternică” sau ”tărie de caracter”.

4. Ajutor înseamnă medicamente pe viaţă. 

În ciuda nebuniei cu “generaţia Prozac”, medicamentele sunt doar o parte din instrumentele de tratament. Studiile arată că psihoterapia este foarte eficientă pentru depresie, oferind rezultate care se mențin pe termen lung. Spre deosebire de pilule, psihoterapia nu are niciun efect secundar neplăcut.

5. Oamenii cu depresie plâng în continuu. 

Nu mereu. Unii oameni nu plâng sau nu se arată trişti când sunt deprimaţi, în schimb sunt “goliţi” emoţional şi se simt fără valoare şi nefolositori.

6. Depresia face parte din procesul de îmbătrânire. 

Mulţi oameni trec prin procesul de îmbătrânire fără să devină deprimaţi. Însă când apare depresia, ea se manifestă sub forma unor simptome vagi: mâncarea nu mai are gust, durerile se agravează, apare insomnia.

7. Vorbitul înrăutăţeşte lucrurile. 

Dimpotrivă, sunt multiple forme de psihoterapie care dau rezultate palpabile.

8. Adolescenţii sunt prin natura lor nefericiţi. 

Deşi mulţi adolescenţi au schimbări de dispoziție şi se arată atrași de “partea întunecată” a vieții, tristeţea prelungită, iritabilitatea, neplăcerea în activităţile odată preferate, apariţia bruscă a notelor  mici  nu sunt de trecut cu vederea.

Fapte dovedite:

1. Oricine poate suferi de depresie. Depresia este de 2 ori mai des întâlnită la femei decât la bărbaţi, dar poate doar pentru că femeile sunt mai dornice să caute ajutor. Este de obicei sesizată începând cu post-adoloscenţa, dar un episod poate să apară la orice vârstă. Experienţele prin care trecem pot declanşa depresia sau ea poate aparea din senin.

2. Bărbaţii cu depresie sunt greu de recunoscut. Asta pentru că bărbaţii nu sunt obişnuiţi să vorbească despre sentimentele lor şi unii bărbaţi cu depresie nu par trişti sau căzuţi. În schimb, ei se arată ca fiind iritabili, furioşi sau agitaţi. Sau se refugiază în alcool şi droguri.

3. Apare gradual, pe nesimţite. Un tip de depresie, numită distimie, poate dura ani de zile ca boală cronică şi pe nesimţite îi erodează celui care suferă relaţiile şi cariera.

4. Istoria familială nu e destin. Chiar dacă cei din familia personală au suferit de depresie, nu vei suferi şi tu în mod obligatoriu, deşi există o predispoziţie în această direcţie.

5. Nu orice tristeţe este depresie. Unele evenimente din viaţa provoacă tristeţe sau dezamăgiri dar nu devin depresie clinică. Este normal să apară durerea după moartea cuiva drag, după divorţ, după pierderea job-ului sau aflarea unui diagnostic de boală serioasă. Un indiciu de identificare a nevoii de tratament: tristeţea este constantă, zilnic, şi pe parcursul întregii zile.  (www.webmd.com)

Ne poți contacta:

Florentina Lăscuț – Psihoterapeut Gestalt

Telefon: 0728 100 912,

E-mail: lascutflorentina@yahoo.com

Monica Manu – Consilier Terapie Cognitiv-Comportamentală

Telefon: 0745 152 808,

E-mail: manumonica08@gmail.com

Terapeuţii se dezvăluie: Cele mai dificile aspecte ale terapiei

  ●  "Pentru mine, cea mai grea parte este să ştiu că terapia nu te face mereu să te simţi bine. A face un progres în terapie este interesant și semnificativ, atât pentru mine cât și pentru clientul meu. Cu toate acestea, pentru a ajuta clientul să devină conștient, uneori e necesar să fii curajos și neînfricat. Susţinerea clientului pentru reamintirea unor experiențe dureroase sau pentru schimbarea unui stil de comportament poate deveni plină de încercări dificile, chiar copleșitoare.
Terapia reduce simptomele şi ajută să te simţi mai bine, dar e benefic de știut că drumul poate fi, uneori, cu hopuri. Este greu pentru mine să fiu martor la durerea prin care trec clienţii mei, chiar dacă știu că experiența va da rezultate importante."( Deborah Serani, Psy.D)

 ●  "Unul dintre cele mai provocatoare aspecte din terapie este echilibrarea balanţei între a-i întâlni pe clienţi acolo unde sunt şi încurajarea lor să crească. Este dificil când clienţii se concentrează pe ceilalţi (pe care nu-i pot controla) şi continuă să se învârtă într-un cerc limitativ. În aceste momente trebuie să-mi reamintesc să renunţ la ceea ce nu pot controla, cum ar fi reacţiile clienţilor, comportamentul lor, progresul lor. Deseori mă gândesc la rugăciunea “Doamne, dă-mi puterea să accept ceea ce nu pot controla, curajul să schimb lucrurile pe care le pot schimba şi înţelepciunea de a face diferenţa între ele." ( John Duffy, Ph.D)

●  "Pentru mine, cea mai grea parte din terapia cu un client este să mă asigur că nu mă consum emoţional peste limitele mele.  Mă străduiesc să fiu pe deplin prezentă cu clienţii mei, să ascult cu atenție și să simt ceea ce simt ei. Relația terapeutică este cheia pentru a ajuta clientul să facă schimbarea, și este plină de satisfacții pentru că ajung să-i cunosc pe acești oameni minunați într-un mod profund și intim. Cu toate acestea, ea poate fi, de asemenea, foarte consumatoare de energie. Într-o perioadă lucram multe ore pe zi și ajungeam acasă epuizată, cu puțină energie pentru nevoile familiei mele. Dar acum am zile de lucru mai scurte şi asta mă ajută la menținerea nivelului crescut de energie." ( Christina G. Hibbert, PsyD)

 ● "Îmi place procesul de terapie, mai ales când este orientat în jurul creșterii și întăririi. Cea mai grea parte pentru mine și probabil şi pentru clienții mei, este de a crea mișcare printre patternurile înrădăcinate şi dezadaptative de gânduri și credințe. Ne-am creat aceste patternuri la o vârstă fragedă, și, fără îndoială, ele au servit unui scop pentru un timp, uneori pentru ani sau zeci de ani.
Dar este foarte dificil să renunţăm la ele când nu ne mai servesc nevoilor, sau când ne inhibă creșterea. Este nevoie de putere,  hotărâre şi un pic de încredere în proces pentru a le putea da drumul. Când acest lucru se întâmplă, în cele din urmă, pentru un client, este momentul cel mai plin de satisfacții pentru mine." (  Joyce Marter, LCPC)


Ne poți contacta:
Florentina Lăscuț – Psihoterapeut Gestalt
Telefon: 0728 100 912,
E-mail: lascutflorentina@yahoo.com

Monica Manu – Consilier Terapie Cognitiv-Comportamentală
Telefon: 0745 152 808,
E-mail: manumonica08@gmail.com

Ce să fac la psiholog? 5 ponturi utile

Terapeuţii au un mare avantaj în cabinet: au citit grămezi de cărţi şi au petrecut mii de ore învăţând despre ce se face într-o şedinţă. Clienţii trebuie să înveţe de la zero şi de aceea mai jos am menţionat câteva ponturi care să-i ajute când sunt în şedinţa de terapie.

1. Fii atent la Relaţie: poate te gândeşti să închei, sau te-ai simţit furios după ultima întâlnire, eşti îngrijorat despre ceea ce ar putea gândi despre tine, ai avut vise cu terapeutul. Aceste aspecte ce ţin de relaţie au maximă prioritate pentru că au impact în toate celelalte aspecte ale terapiei. Comunică-le fără grijă terapeutului. Dacă ai de-a face cu un profesionist, el va putea să primească informațiile tale cu deschidere și bunăvoință și va ști să le folosească în așa fel încât să întărească alianța dintre voi. Dacă simți că terapeutul dă înapoi, este defensiv, se justifică prea mult sau chiar nu acceptă o critică sau o dificultate în relația voastră, poți să îi comunici chiar și asta. Dacă nici așa nu răspunde cu deschidere, ai libertatea de a lua în calcul varianta schimbării cu alt terapeut.
2. Ce îmi doresc? Cum mă simt? Aceste 2 întrebări sunt de bază pentru cei care se simt blocaţi în terapie. Daca te simţi pierdut şi nu ştii despre ce să vorbeşti, revizuieşte aceste întrebări şi vei găsi suficient material de abordat în şedinţă.
3. Întreabă orice: Clienţii uneori îşi cenzurează întrebările pentru că se gândesc că întrebatul este împotriva regulilor. Ai libertatea să întrebi tot ce doreşti, lasă-l pe terapeut să-şi explice limitele. Vrei să afli un detaliu personal, o opinie profesională sau o explicaţie pentru ceva ce a făcut sau zis? Întreabă. Poate că nu vei primi un răspuns direct dar vei primi o explicaţie pentru acest lucru şi vei putea învăţa ceva despre tine pe parcursul acestui proces.
4. Exprimă-ţi gândurile ciudate: Terapia este acel loc unde gândurile ciudate sunt acceptate. De fapt, cu cât mai neobişnuite cu atât mai bine. Ai o reacţie impulsivă? Spune. Ai flash-uri care-ţi trec prin minte? Vorbeşte despre ele. Zicala “unele lucruri trebuie rămase nespuse” nu se aplică aici aşa că vorbeşte deschis şi s-ar putea să înveţi ceva interesant.
5. Fii atent la terapeutul tău: Nu doar cine e, dar şi ce îţi imaginezi tu că e. Şi ce îţi imaginezi că simte referitor la tine. Vorbeşte despre relaţia voastră în detaliu pentru a vedea cum proiecţiile tale îţi influenţează această relaţie si chiar şi celelalte relaţii.  (dupa Ryan Howes)

      

      Ne poți contacta:
Florentina Lăscuț – Psihoterapeut Gestalt
Telefon: 0728 100 912,
E-mail: lascutflorentina@yahoo.com

Monica Manu – Consilier Terapie Cognitiv-Comportamentală
Telefon: 0745 152 808,
E-mail: manumonica08@gmail.com

Ce se întâmplă, de fapt, în cabinetul psihologului?

Ți-e teamă că vei primi sfaturi pe care nu vrei să le auzi. Îți imaginezi că ți se va cere să te schimbi, sau că ți se vor impune comportamente pentru care nu ești pregătit. Pentru mulți dintre cei care încă n-au încercat, ideea de a merge la psiholog are ceva din aura neplăcută a vizitei la medic sau, și mai dezagreabil, li se pare a fi ca un examen dat în fața unui expert care, cu siguranță, le va critica performanța.

Este nevoie, deci, s-o spunem pe șleau: niciun terapeut (competent) nu va încerca să-și schimbe clientul fără acordul explicit al acestuia, și fără participarea lui directă. Când intri în cabinetul psihologului te întâlnești cu o persoană pregătită să te vadă pe tine cel din prezent, să relaționeze cu tine și să înțeleagă felul unic în care TU trăiești în lume.

”Ar trebui să învăț să fiu generos, nu-i așa?” ”Este rău că nu pot fi mulțumit de ceea ce am, stiu...” ”Cred că deja e gravă nevoia mea de acceptare..” Sunt lucruri pe care clienții le spun în cabinet, așteptând uneori cu teamă verdictul ”competent” al psihologului. Tensiunea crește, în timp ce ei se pregătesc pentru un discurs moralizator despre cum ar trebui să fie și ce ar trebui să facă. În loc de discurs, însă, vor primi doar acceptare empatică. Nimic nu trebuie, nimic nu este bun sau rău, grav sau ușor, ci pur si simplu este. 

Psihologul nu vine cu un set de așteptări la care tu trebuie să te conformezi, așa cum au făcut cam toate persoanele semnificative din viețile noastre: părinți, profesori, chiar și parteneri de cuplu. Terapeutul nu dă sfaturi - asta poate să facă orice amic binevoitor. Nu te manipulează emoțional sau în alt fel pentru a obține ceva de tine, pentru că singurul lucru pe care un psiholog îl vrea de la tine este ca tu să fii tu însuți, și să te simti acasă în pielea ta.

Și atunci cum (naiba) se petrece schimbarea? Bună întrebare. Există râuri, râuri de cercetări și studii despre asta. Fiecare școală terapeutică are răspunsurile ei standardizate, și cele mai multe sunt accesibile publicului larg, pe internet. Terapeuții au și ei răspunsurile lor individuale. Dar esențiale sunt răspunsurile clienților - unice, surprinzătoare, fascinante uneori. Iar pe acestea cercetările nu le surprind, pentru că sunt purtate, ca un secret, adânc în inimile lor.

Ne poți contacta:
Florentina Lăscuț – Psihoterapeut Gestalt
Telefon: 0728 100 912,
E-mail: lascutflorentina@yahoo.com

Monica Manu – Consilier Terapie Cognitiv-Comportamentală
Telefon: 0745 152 808,
E-mail: manumonica08@gmail.com

O călătorie de o mie de mile începe cu un singur pas

Ce oferim noi? Consiliere, psihoterapie și suport psihologic pentru orice fel de dilemă sau dificultate : probleme de identitate personală, sexualitate, izolare, tristețe persistentă, doliu sau despărțire, relații dificile sau absente, dependențe, fobii, etc. 

Orice fel de neîmplinire resimțită de o persoană – afectivă, profesională, socială, personală – este o sensibilitate care merită tratată cu cea mai atenta grijă și cel mai profund respect. Chiar dacă sunt invizibile pentru ochiul neantrenat, rănile sufletești dor la fel de mult ca cele fizice, și poate chiar mai mult. ”Nu-i nimic, o să-ți treacă”, ” haide, ca nu-i atât de grav”, ”asta nu-i problemă serioasă, alții au probleme mult mai mari” – sunt vorbe cu care cei din jurul nostru, încercând să ne ajute, ne rănesc, ne fac să ne închidem în noi, să nu mai avem încredere în ce simțim. În loc să căutăm soluții adecvate și reale pentru ce trăim, ajungem să ne ignorăm suferința, să ”o ducem pe picioare”. Ajungem să considerăm că a uita de noi înșine este leacul cel mai potrivit. 

Dar TU ești important. Viața ta este importantă. Faptul că ești fericit sau nu este important. Îți vom reaminti aceste lucruri de fiecare dată când va fi nevoie pe parcursul călătoriei pe care o facem împreună, în cabinet, către ceea ce tu îți dorești de la tine. 

Ne poți contacta:
Florentina Lăscuț – Psihoterapeut Gestalt
Telefon: 0728 100 912,
E-mail: lascutflorentina@yahoo.com

Monica Manu – Consilier Terapie Cognitiv-Comportamentală
Telefon: 0745 152 808,
E-mail: manumonica08@gmail.com