”Spune câteva cuvinte despre tine” a fost cel mai dificil moment al sutelor de ore de formare în psihoterapie, traininguri, workshopuri, supervizări și prezentări. Mereu, dilema a fost aceeași: cum să mă rezum pe mine însămi?
Acum, adresându-mă ție, îmi pun aceeași întrebare. Să-ți spun despre câți ani de pregătire am, sau despre cum consider că fiecare om poartă în el un univers nelimitat de inspirație, de sensuri, de mister?
Mai bine ne întâlnim, ne vom cunoaște atunci prin intermediul acelor aspecte relevante ale noastre, care nu pot fi redate în câteva cuvinte seci. Eu promit să aduc o prezență dedicată, căldură și atenție primitoare, și tu poți să aduci tot ceea ce consideri necesar: lucrurile cu care te mândrești în viața ta sau cele de care îți e rușine, tot ceea ce e greu și încurcat și întunecat, sau ceea ce îți dă aripi și te face să zbori. Adică tot ceea ce ne face oameni și ne face unici. Pentru că am gustat și eu la rândul meu din toate, mă voi strădui să le primesc fără judecată, cu compasiunea pe care orice ființă simțitoare o merită din plin. Și dacă nu voi reuși întotdeauna, voi primi cu bucurie indicațiile tale despre cum să fac să te înțeleg mai bine.
Buna seara. Cu Eul public si Eul necunoscut lucrurile par clare, ceea ce este in constiinta si ceea ce este in inconstient, la mine si la celalalt. La Eul orb insa, cum se face diferenta intre proiectia celuilalt despre mine si ceea ce este real despre mine? De unde stiu daca ceea ce nu vad eu la mine si vede celalalt este o realitate sau o proiectie de-a lui? Caci toti avem proiectii in anumite privinte. Ma intreb daca aceasta zona este legata de ceea ce se numeste transfer si contransfer in terapie si cum poate fi abordata pentru a face distinctia intre proiectie si realitate
RăspundețiȘtergereYalom spunea că exact asta este caseta cea mai importantă - Eul orb. El este ținta principală a terapiei, și reducerea lui este obiectivul cel dintâi. Bineînțeles, și Eul necunoscut poate fi explorat atunci când este necesar, dar pentru rezultate reale și în timp mai scurt este nevoie ca eul orb să lase mai mult loc eului public. Așa că problematizarea ta este la țanc. :)
RăspundețiȘtergerePentru a ne orienta puțin în problema asta a diferențierii între proiecție și realitate, aș zice că sunt câteva dimensiuni pe care le putem avea în vedere. Nu decurg cronologic, nu susțin o legătură cauzală între ele, doar le înșir:
RăspundețiȘtergere1. Există câteva indicii care îmi pot sugera (mie însumi, despre mine) că am de-a face cu o manifestare a Eului orb:
- primesc același feedback - sau unul asemănător - de la mai multe persoane de-a lungul vieții.
- diferite demersuri pe care le fac încep, după o vreme, să obțină același rezultat. De exemplu:
a) nu trec de niciun interviu de angajare, deși îndeplinesc toate cerințele pe hârtie;
b) relațiile intime tind să urmeze același pattern, și să se termine asemănător;
c) oamenii ajung toți să se comporte la fel cu mine - mă ceartă sau mă folosesc sau ma dădăcesc, deși cu alții se comportă diferit;
d) prietenii relaționează bine cu mine când îi caut eu, dar uita să mă invite când se întâlnesc; etc.
- și un indiciu foarte important: mă simt permanent neînțeles.
2. Dacă am constatat unul dintre lucrurile astea la mine, e momentul să-mi pun niște întrebări. :) Și, mai ales, e momentul să ascult mai cu atenție feedbackul celorlalți.
Și aici apare problema încrederii: este cineva în care am încredere că îmi vrea binele și poate să îmi spună câteva lucruri dificile, dar spre binele meu? Dacă nu este nimeni, pot să încerc cu un terapeut. Nu am încredere nici în terapeut? Atunci chiar am o problemă, și de aici trebuie să încep, dacă vreau să rezolv ceva.
3. Și aici este, cred, răspunsul la întrebare. :)
Relația dintre două (sau mai multe) persoane are loc în ”spațiul” dintre ele.
Atunci când eu dau un feedback despre tine, dau un feedback despre relație de fapt. (chiar dacă sunt o persoană neatrenată terapeutic, și nu-mi dau seama că asta fac.) Când zic: ”ești o persoană dificilă, mereu vrei să se facă cum vrei tu”, de fapt și de drept spun: nu am cum să știu cum ești tu de fapt, dar ce aduci în spațiul dintre noi este dificil pentru mine, și imi dă impresia că nu ții cont de părerea mea.
Și atunci tu poți să te întrebi nu dacă ești o persoană dificilă și egoistă, că nimeni nu o să ajungă la impresia asta vreodată despre el, dar daca ce pui în spațiul relației poate avea efectul despre care s-a zis. Și te poți întreba ce ai putea să pui în loc, ca să obții alt efect.
A primi feedback despre Eul orb nu înseamnă să îți asumi niște etichete pe care ți le dau ceilalți, ci să te întrebi dacă nu cumva ceea ce pui în afara ta ar putea să aibă efectul despre care ți se spune. Și apoi să te întrebi dacă este suficient de important pentru tine să schimbi ceea ce aduci în relație. Poate foarte bine să nu fie important, să nu schimbi nimic, dar chiar și așa va fi vorba de un eu asumat, nu orb.
Multumesc, parca sunt mai putin orb acum sau asa am impresia. Mai imi sta pe limba o intrebare, dar nu stiu cum sa o formulez potrivit acum. Este ceva legat de ceea ce zicea Jung ca ” ceea ce ne irita la altii este un prilej de a afla lucruri despre noi insine, pe care le ascundem constiintei”. Este tot legat de proiectii si din schita facuta pare legat si de Eul ascuns, dar mai mult in partea emotionala. Revin cand formulez intrebarea clar decat sa o zbarcesc.
Ștergere