Când ai de-a face cu oameni, amintește-ți că nu sunt creaturi raționale, ci creaturi emoționale (Dale Carnegie)

Emoția, atunci cînd nu e cenzurată, cuprinde întregul organism într-o experiență coerentă.

Gândurile, gesturile și chiar respirația și pulsul se aliniază toate către un sens comun. Zâmbim, privim cu ochii larg deschiși și ne mișcăm cu energie sau, dimpotrivă, vorbim cu voce slabă, mișcările sunt lente și înguste, trăsăturile cad pe chip ca ramurile salciei. Iar cei din jurul nostru reflectă afectiv semnalele pe care le transmitem.

Aceasta este funcția primordială a emoției: a stabili o coerență fluidă între lumea interioară a unui organism, acțiunile acestuia și mediul exterior. Ca un flux și reflux permanent, emoția ne apropie de ce este benefic pentru noi într-un anumit moment și ne îndepărtează de ce este nociv. În același timp, expresiile emoției comunică cu cei din jurul nostru, chemându-i mai aproape sau ținându-i la distanță.

Atunci când le permitem să existe în noi fără a încerca să le modificăm, trăirile afective au beneficii clare:

• Bucuria este energia apropierii: ne orientează social, ne împinge către ceilalți, ne ușurează adaptarea, consolidează relațiile și stimulează sentimentul de încredere și siguranță.

• Frica este energia autoprotecției - adrenalina pregătește organismul pentru răspunsul de fugă sau de luptă la un pericol iminent.

• Furia delimitează în ochii celorlalți teritoriul personal ireductibil, limita de la care nu mai facem nicio concesie. Este energia dominației și a influențării, comunică celor din jur care sunt lucrurile sau resursele pe care nu suntem dispuși să le cedăm. Iar ceilalți răspund adecvat, pentru că suntem programați să ne retragem din fața expresiilor furiei.

• Tristețea este energia consolării și a vindecării. Întristatul se orientează către sine, într-o acțiune de autoreparație, iar cei din jur, irezistibil atinși de semnele tristeții, se apleacă asupra lui cu empatie și dorința de a ajuta.

• Surpriza este semnalul că avem de-a face cu o bruscă rupere de ritm, cu o schimbare radicală a  coordonatelor situației. Este energia atenției maxim focusate, a asimilării și eforturilor de a înțelege.

• Dezgustul este energia respingerii acelor lucruri de care nu vrem să ne molipsim. Își are originea în evitarea substanțelor contaminante sau otrăvitoare, dar îl putem orienta către orice situație, lucru sau persoană de care nu vrem să ne atingem. Putem simți dezgust și față de emoțiile altora, atunci când ne e teamă să nu le preluăm și noi. Ne poate dezgusta vulnerabilitatea cuiva, sensibilitatea sa, îndoiala, frica sau chiar îndrăgostirea. 

(nivelul de activare a organismului în cele 6 emoții primare: portocaliu-maxim; negru-neutru; albastru-inhibare)

Cu cât cele trei sisteme - lumea interioară, mediul exterior și comunicarea dintre ele - sunt mai armonios aliniate prin energia emoțională, cu atât sentimentul de a fi viu este mai puternic. Amorțeala sufletească sau plictisul apar când încercăm să inhibăm ceea ce simțim - indiferent că este vorba de plăcere sau durere. 

De ce avem, atunci, probleme cu emoțiile? De ce suntem învățați, de mici, să ni le reprimăm? De ce nu vrem să le simțim, de ce le ținem ascunse de ceilalți și de noi?

Pe unele le considerăm acceptabile și le alimentăm din plin, pe altele le discredităm și le înăbușim, le transformăm, le înlocuim cu altceva.

De ce le judecăm?

Supravietuind infidelitatii

La o simplă verificare a ce cred oamenii despre infidelitate cele mai multe raspunsuri sunt de genul “Nu a primit ce avea nevoie în relaţie si a căutat în altă parte”. Desigur, dacă partenerul/partenera nu mai este iubitor/iubitoare, atent/ă, tandru/ă, nu îşi mai doreşte să faceţi dragoste este de înţeles că veţi căuta satisfacerea tuturor acestor nevoi în altă parte, dar asta nu presupune automat “să înşelaţi”. Asumarea angajamentului initial presupune şi asumarea dez-angajamentului.

 

Există însă multe motive pentru infidelitate care pot avea  mai puțin de-a face cu atitudinea, aspectul sau comportamentul partenerului.

  

•   Petrece mai multe ore la birou decât acasă şi împărtăşeşte cu colegul/colega tot mai multe gânduri şi emoţii.
• Se pare că a primit totul (cariera de succes , abundenţă financiară, partener potrivit ) mult prea ușor și prea devreme pentru a dezvolta apreciere autentică.
• S-a căsătorit din motive de confort si siguranţă alături de un partener de încredere şi o dată ce s-a simţit în siguranţă şi-a îndreptat atenţia spre altcineva care corespunde celorlalte nevoi şi dorinţe.
• A fost presat/ă să intre într-o relație pe termen lung înainte de a fi într-adevăr pregătit/ă pentru un astfel de  angajament.
• Este dezamăgit/ă de propria persoană,  de carieră, de lipsa unor calități personale şi proiectează aceste nemulţumiri în exterior, pe partenerul/partenra lor.
• A experimentat un deces sau o pierdere peste care nu a putut trece.
•  Caută un remediu rapid, de  moment, sau o fugă de problemele cu care se confruntă.
• Nu a simţit niciodată dragoste  adevărată pentru  partenerul/a  lor și a rămas pentru diferite alte motive.
• Nu-şi mai respectă partenerul/a sau nevoile i s-au schimbat între timp, dar se teme să renunţe definitiv.
• A fost crescut/ă  într-o cultură sau familie care încurajează sau trece cu vederea infidelitatea.

Poate o să vă surprindă, dar la nivel global studiile spun că este principala cauză a divorţurilor, urmată de violenţa fizică, dependenţa de alcool sau de medicamente si asa-numita "nepotrivire de caracter" (unde pot fi incluse nenumărate probleme de cuplu).

La o primă întrebare: “Ce  ai face dacă ţi s-ar întâmpla ţie?” persoanele se arată îngrozite şi sunt ferm convinse că nu ar putea ierta. Totuşi situaţia este foarte complicată şi complexă, iar în realitate, reacţiile sunt  surprinzătoare chiar şi pentru propria noastra persoană.

Unele cupluri reuşesc să depăşească momentul (cu sprijinul psihologului de multe ori), pe de alta parte, după o perioada de "agonie" a relaţiei alte cupluri se despart.

Dacă ai înşelat  

1. Evaluează onest motivele infidelităţii. Te va ajuta să eviţi aceste tentaţii în viitor. 

2. Asumă-ţi. Nu te apăra, nu încerca să găseşti justificări şi scuze, dând vina pe partener (“Dacă m-ai fi înţeles mai bine!” etc.) Momentul examinării cauzelor împreună cu partenerul/partenera este mai târziu. La început, cel mai bine este să-ţi asumi întreaga vină. 

3. Cere-ţi scuze. Nu doar un simplu murmur de “sorry”. Fii conştient că partenerul/a este şocat/ă, rănit/ă, furios/furioasă, speriat/ă iar scuzele nu îl/o vor alina, însă absenţa lor vor face rău.

4. Cere-ţi scuze des. Nu, nu este o eroare de repetiţie. Partenerul va avea nevoie săptămâni sau luni să audă scuzele tale sincere. 

5. Răspunde sincer la întrebări. Partenerul/partenera ta vor avea multe întrebări să-ţi pună, fii dispus să răspunzi, cu excepţia detaliilor despre comportamentul din timpul actului sexual. Aceste detalii se pot imprima mult timp în mintea partenerului si nu sunt niciodată utile. 

6. Fii o carte deschisă. Nu ezita să arăti istoricul apelurilor telefonice, e-mail-uri, discuţiilor pe facebook. Nu te grăbi să le ştergi imediat pentru a-ţi proteja partenerul. De fapt doar vei întări temerea că ascunzi ceva.

7. Dacă nu ai facut-o deja, rupe contactul cu această a treia persoană (poate chiar în faţa partenerului/partenerei tale).

8. Acceptă faptul că trăieşti sentimente de pierdere prin încheierea acestei aventuri sau relaţiei în paralel. Este un lucru normal, sunt şi acestea sentimentele tale. Asta însă nu reprezintă un indiciu negativ vis-à-vis de sentimentele pentru partenerul/partenera ta.  Recunoaste-le în faţa unui consilier marital şi mergi mai departe.

9. Acordă timp pentru refacerea relaţiei. Specialiştii compară experienţa partenerului înşelat cu tulburarea de stres post-traumatic: gânduri dureroase, anxietate crescută, panică, confuzie, etc. Are nevoie de timp şi suport să proceseze informaţia şi să treacă peste toată durerea cauzată.

10. Pregăteşte-te să fii insultat/ă – des. Încearcă să înţelegi furia şi să răspunzi nonviolent, mai ales că în spatelor cuvintelor este de fapt multă suferinţă trăită de partener. Dacă nu funcţionează îi poţi spune „Vreau să ne fie bine, să trecem peste, nu vreau să ne luptăm. Cuvintele tale mă rănesc.” Partenerul se poate se simti uşurat că s-a descărcat dar abuzul verbal nu este de folos nicunuia dintre voi, aşa că nu lăsa să escaladeze conflictul.

Pentru amândoi

11. Păstraţi intimitatea. Este o problemă privată şi chiar dacă este tentant să ceri suport la prieteni sau familie pentru jumătatea ta de poveste, nu o face. Ultimul lucru de care ai nevoie este să-ţi ia partea şi să-l condamne pe celălalt. Este nevoie de suport pentru amândoi ca relaţia să poată fi refăcută.  

12. Aveţi răbdare. Nu există un moment magic când brusc totul va fi iertat, toate rănile vindicate, toată furia disipată. Trec ani până când poţi simţi că ai luat decizia bună, că s-a refacut cu adevărat casnicia.

13. Găsiţi motive să rămâneţi în relaţie. Dacă aţi luat decizia să reconstruiţi relaţia, deşi vor fi momente grele şi multe motive să renunţaţi, reamintiţi-vă decizia asumată.

14. Alegeţi să iubiţi din nou.

Dacă ai fost înşelat/ă

1. Rezistă tentaţiei să pleci imediat. Primul impuls după ce afli că ai fost înşelat/ă este să fugi. Dacă partenerul/partenera regretă cu adevarat şi încă îţi mai doreşti să-ţi repari relaţia va trebui să încercaţi să lucrati împreună.

2. Evaluează cu onestitate. Nu ajută cu adevărat doar să-ţi învinovăţeşti partenerul/partenera şi să urăşti pe cel/cea cu care te-a înşelat. Dacă existau probleme înainte de infidelitate acum pot fi cu uşurinţă identificate. Nu înseamnă că eşti responsabil/ă pentru decizia partenerului, ci că este cu adevărat nevoie de o evaluare obiectivă a întregii căsnicii, incluzând propriul comportament.

3. Procesează furia, neîncrederea, frica, ruşinea. Toate sunt emoţii normale în această situaţie. Te poţi simţi neîncrezător/neîncrezătoare  înclusiv referitor la cele mai simple decizii (unde să te duci, ce să mănînci, cu ce să te îmbraci). Te întrebi dacă nu cumva toată relaţia a fost o minciună. Vestea bună este că cel mai probabil nu a fost vorba de o astfel de relaţie. Recunoaşte-ţi nevoia de spaţiu şi timp pentru ca încrederea să poată fi recăpătată. Dacă simţi nevoia, poţi apela şi la un specialist. Toate aceste ganduri şi emoţii se cer a fi exprimate si acceptate.

4. Nu transforma faza de pedeapsă într-o sentinţă pe viată pentru partenerul/partenera ta. Nimeni nu poate accepta o viaţă în care este zilnic blamat/ă, chiar dacă îşi recunoaşte întreaga vinovăţie.

5. Alege să iubeşti din nou. Dacă te trezeşti într-o zi şi constaţi că ai acceptat incidentul, că ai iertat şi că eşti bucuros/bucuroasa că ai rămas cu partenerul/partenera ta, ai supravieţuit infidelităţii iar relaţia voastră este iarăşi sănătoasă.

(preluare după wikihow.com)