Ce e cu rețetarul ăsta
sufocant?
De câțiva ani nu m-am
mai pornit așa cu înverșunare împotriva a ce fac sau gândesc ceilalți. Am înțeles că avem loc cu toții și e mai bine să respect dreptul fiecăruia la
libertate. Dar și dacă nu zic nimic poate fi la categoria sunt de acord cu ei. Nu,
nu sunt, sunt împotriva rețetarelor.
Ce se întâmplă cu noi
de acceptăm să primim rețete de succes, fericire, încredere? De 5- maxim 10
pași? Și asta de ani de zile. Ar putea fi valabile atunci când vorbim de cum să gătesc o ciorbă, dar sunt sigură că vor veni specialiștii în arta culinară și
mă vor contrazice cu brio.
Am fost și eu sfătuită cu bune intenții de altfel, “să scriu concis, pe pași, că azi nimeni nu mai are timp să citească km
de articole”.
Bine domnule, să nu
scriem lung, înțeleg că nu e timp, dar de ce REȚETE? De ce nu întrebări?
Problematizări? Încurajări de trăit și
creat experiențe personale, unice?
Doar atât putem, să reciclam cei 5 pași? Ce e cu oamenii ăștia de consideră că dețin adevărul
absolut? Și ce e cu ceilalți de acceptă să fie tratați ca având doar clasele
primare și pot “număra doar până la 5?”
De ce aveți nevoie de
rețete și cum ar fi să vă puneți mai des întrebări despre ce anume vă face
bine? Despre cum ați reușit în trecut să aveți încredere sau succes?
Și aș putea continua
dar se lungește articoulul și nu e timp.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu