Probabil mulţi dintre voi aţi fost surprinşi să vedeţi în reclama despre „Cel
mai dificil job din lume” (unde cerinţele sunt: lucrul în picioare, 135 de ore
pe săptămână, fără pauze sau dormit, poţi mânca doar după ce asociatul tău
termina de mâncat, nu eşti plătit, nu ai vacanţe) că există persoane care au
deja un astfel de job, mamele noastre. http://www.youtube.com/watch?v=HB3xM93rXbY
De foarte mult timp se vorbeşte de această legătură specială, însuşi Carl
Jung scria că primul arhetip pe care-l construim vine de la mamele noastre,
ceea ce înseamnă că înainte de a exista „sinele” există "mama". În
aproape fiecare cultură există un cuvânt informal similar pentru mamă - ma, mom,
mommy, mama. Pe masura ce copilul îşi ia pauze de respirat pe timpul alăptării
sunetul care iese este mamamamama.
O altă conexiune primară are loc prin simţul mirosului. Într- un studiu,
mai mult de 90% din mame au fost capabile să-şi identifice copilul prin miros
numai după ce au petrecut 10 minute cu ei. După o oră procentul a crescut
la100%. Un studiu separat a arătat că, atunci când copiii miros laptele mamei
lor, și nu al alteia, ei deveni calmi si experimentează mai puţină durere. Alăptatul
eliberează un val enorm de oxitocină (hormonul dragostei), unul dintre cei mai
puternici hormoni din organism.
Într-un studiu recent condus de Pilyoung Kim de la Institutul Naţional de Sănătate
Mintală din SUA s-a constatat că volumul de materie cenușie a mamelor a crescut
cu o cantitate mică, dar semnificativă, în diferite părți ale creierului în
termen de câteva luni până la naştere. Este vorba de acele zone din creier legate
de motivație și comportament. Aceasta este o demonstrație extraordinară a modului
cum mama se pregăteşte pentru rolul foarte important de a avea grijă de un
nou-născut foarte fragil. Creierul se adaptează astfel încât mama să poată avea
grijă de copil în mod natural.
Acest studiu dovedește neuroplasticitatea creierului
adulţilor și validează înţelepciunea tradiţională care spune că
dragostea este transformatoare. Știm acum că agentul remarcabil din spatele
acestei schimbări este oxitocina iar profunzimea și calitatea dragostei are un
impact enorm asupra bunăstării adultului de mai târziu.
Legătura copiilor cu taţii, mătuşile, fraţii, bunicii sunt foarte
importante dar e ceva foarte special în relaţia cu mama iar oamenii de ştiinţă
au putut demostra acest lucru. (adaptat dupa Eva RitVo, MD, in psychologytoday.com)
Ce părere au taţii despre această descriere? Oare este subestimat rolul tatălui şi este încurajată deresponsabilizarea lui?
