duminică, 4 mai 2014

Reflecții de vacanță. Ce se întâmplă când totul ajunge să nu mai fie de ajuns?


Trăim în locuri și vremuri care ne permit existențe complexe. Activități dintre cele mai felurite, planuri dintre cele mai cuprinzătoare, relații de tot felul. Ori ne închidem în confortul casei și căutăm pe net experiențe echivalente. Posibilitățile sunt nelimitate.

De câte ori realizăm, însă, că tot ceea ce trăim se reflectă într-un loc aproape imperceptibil din noi înșine? Tot ce facem la muncă, acasă, la întâlnirile cu prietenii, în public sau în cea mai secretă intimitate facem, de fapt, și undeva înăuntrul nostru. Abia acolo experiența prinde sens și viață. Și, invers, ce se întâmplă înăuntru se suprapune peste tot ce e afară, împrumutându-i lumii culorile și înțelesul. 

Când cele două lumi – cea din afară și cea din interior – nu se ating suficient cât să facă un schimb alchimic de ”substanțe”, conștiința se îngustează și sentimentul de a fi viu se diluează. Ce e înăuntru se ofilește precum o plantă la întuneric, ce e în exterior devine tern și fragmentat. Ne plictisim. Ne pierdem simțurile. Rămânem izolați de propria existență. 

Și atunci începe căutarea.

Mai vizibili sunt cei care caută în afară - o substanță psihotropă, o pasiune nouă, o experiență diferită, o relație improbabilă, o aventură și mai periculoasă decât anterioara. Pentru o vreme, viața este din nou simțită intens. Curând, însă, efectul substanței piere și gustul noului devine fad, și iarăși apare plictiseala. Traseul lor este cel al roții mari din parcul de distracții: când foarte sus, când foarte jos, alternativ, fără oprire. 

Cei care caută înăuntru se studiază, se analizează, își pun întrebări, își dau răspunsuri. Din când în când, în urma unei revelații, ceva tresare în ei și, pentru un timp, speranța la viață se animă cu un nou elan. Consideră că s-au înțeles suficient, și nu-și explică de ce nu progresează în vreun fel. Mișcarea lor este aceea a caruselului - în jurul unei axe verticale. Tot întelegându-se, dar fără nicio diferență de nivel. 

Și dacă nu doar în afară, și dacă nu doar înăuntru, atunci unde să mai căutăm? Unde mai putem ”umbla” pentru a regăsi experiența vibrantă și constantă a faptului de a fi viu?

Un răspuns posibil se regăsește printre rânduri. L-ai remarcat deja?




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu